Eram deja elev al vechiului si renumitului liceu “Unirea” din Focsani si incepeam sa aud despre “Macabi”, ca o organizatie de sport pentru tinerii evrei. Depre familia Macabeilor si Hanuka am invatat in orele de istorie a evreilor, cand se compensau orele de religie ale colegilor crestini, ore la care noi nu participam.

Jucam fotbal (ca orice baiat) si ma uitam cu admiratie cum vreo cativa adolescenti se chinuiau sa practice boxul. Cu chiu cu vai s-a adunat un mic fond si unul din baieti (Ficu Israel – Sareii) a plecat la Bucuresti si s-a intors ca invingator (l-am asteptat cu totii la gara) fluturand o pereche de manusi de box, cumparate de la “Mociornita”. Mai tarziu am inceput sa jucam tenis de masa (cu Zozo Beldner, printre altii) , ce incerca scrima ( aveam o sala la un subsol), iar pentru vara aveam un teren, unde se practica gimnastica la aparate, se juca tenis si volei, cu o echipa meritoasa (cu Sami Lupu, Victor Cioarna,Herman Nadler si altii)ajungand prin 1929-1939 fruntasa pentru Macabi din Romania. Echpa de juniori, al carei capitan eram(cu Juma Lupu, Sicu Beldner, Tica Reisner s.a), a fost prima clasata in oras reusind sa invingem (era prin 1933) echipa tinerilor legionari, sustinatori activi ai noii sectii a “Garzii de fier”. I-am batut pe terenul lor, galeria lor fiind mult mai puternica decat a noastra(prea putini de-ai nostri s-au incumetat sa ne insoteasca) si am iesit mandrii pe poarta, cu capul sus,dar cu frica in san sa nu fim si noi batuti.

Tot prin Macabi se sprijinea colecta de bani pentru Keren Hayesod, mergand in echipe de cate doi la locuintele si magazinele catatenilor evrei, sa golim cutiile- pusculitele albastre, cu Maghen David pe ele. Erau si situatii neplacute, cand, deschizand cutia nu gaseam nimic si posesorul ei, oarecum rusinat, scotea din buzunar niste bani si ni-i dadea,probabil mai mult decat ar fi fost inauntru.

Anii au trecut, activitatile sportive s-au redus. Unele numai in timpul verii, in vacanta scolara. Numarul interesatilor a scazut si mai tarziu, prin legile rasiste, Macabi n-a mai existat si nu a mai prins viata, decat dupa 1944, pana la desfiintarea lui de catre comunisti.

Articol suplimentar primit pe data de 26.12.2007

Ca elev al Liceului "Unirea", seria absolventilor din 1934, eram, dupa examenul de capacitate deci din clasa IV-a, in cele doua clase paralele :A si B. in total 8 evrei.
La A : Herscovici Izidor (Izu- avocatul Vranceanu), Emil Weinbach (Emil Balteanu- stomatolog) si Zilberstein Emil (devenit om de afaceri)
La B, afara de mine erau: Kornblum Froim (Dr. Florin Sacareanu- medic, al carui tata avea un atelier "fabrica" de umplut sifoane), Leibovici Mauriciu (Marcel, medic pediatru, de la "Pomul de cafea'' ), Pincu A.Saul (Sergiu Patrascu, farmacist, din Familia Aron,vinari) si Zummer Josef (Iosi -inginer.Tatal cu o pravalie in Piata Moldovei (ulcele,strachini, cani s.a.)
Dintre toti eu sunt ultimul supravietuitor, Majoritatea au murit in Israel. Eram toti elevi buni, sarguinciosi, n-a ramas nici unul repetent, doar 2 au fost intr-un an, corijenti. Din A). Stiam ca de acum si in viitor, ca studenti, indiferent unde, vom razbate, nu prin nume si interventii, ci doar prin invatatura. Sa fim printre cei din frunte. Dar am avut nenorocul sa ne fie, uneori amarate zilele, in ultimii 4 ani de scolaritate, avand la Matematica, pe profesorul Costache Diaconescu. Mediocru in predare si comportare, antisemit si om rau. Ne era si diriginte. Anul scolar, incepea- ca si acum- la 15 septembrie.
Era vremea Sarbatorilor noastre: Rosh Hasana si Iom Kipur, cand eram scutiti de a merge la scoala. In prima sau adoua zi,dupa revenirea in clasa, in fiecare an, ne scotea pe cei 5 la tabla, ne punea cate o intrebare din cele explicate ( noi invatasem din carte dar nu era de ajuns) si ne expedia in banci inaugurand fila virgina a catalogului cu nota 3. O indreptam noi, terminand trimestrul cu media 5-6. Dupa vreo 25 ani, intr-un week-end la Focsani, amicul av. Sami Lazar care ma insotea, a abordat pe strada un om batran, aplecat din spate si cu o sacosa cu ceva alimente.
Era domnul Diaconescu si laintrebarea daca ma mai tine minte, a dat un raspuns, oarecum sovaelnic:" Da.
A fost un elev bun"! Am adus doar o farama, un exemplu, din viata tinerilor din comunitatile evreesti,pana sa ajunga ceva si cineva.Multi au reusit si de aceia nu ne e rusine cu "Aliaua" romana.desi a mers cu "talpi de pasla"

Dr. George Manescu (alias Gica Mintzer. Familia- magazin cu articole de menaj, in str.Mare, in Munteni