documente vizuale
Amintiri din Focsani
Avram (Muti) Berger
  Prof Dr . Radu Manescu
  Dr George Manescu - (Gica Mintzer) - Israel
Teşu Solomovici - Israel
Lazăr Rubin - Israel
Oameni si neoameni
 
   
Amintiri triste
 

Farm. Avram(Muti) BERGER

Au trecut 65 de ani de cînd orăşelele Focşani, Panciu şi Odobeşti au trecut prin groaznica noapte a cutremurului de pamant dintre 9 si 10 noiembrie 1940.

In primele zile ale lunii noiembrie 1940, pe magazinele aparţinînd evreilor a apărut afişul "Magazin evreiesc" pentru ca populaţia românească să stie de la cine cumpără. In seara de 9 noiembrie s-au resimtit cîteva trepidaţii, care au trecut aproape neobservate, pentru ca la mijlocul nopţii să se abată asupra oraşului un putemic cutremur cu epicentrul in Vrancea, seism care a provocat multe victime şi pagube. Cutremurul ne-a devastat oraşul. Case şi prăvălii au fost distruse, oameni au rămas fără adăpost în frigul de noiembrie.

Focşani, cu o veche tradiţie sionistă (în Focşani a avut loc primul congres mondial sionist) a trecut prin multe perioade grele şi nefericite de-a lungul anilor. Mă voi referi numai la aceea de după primul război mondial, cînd în Focşani s-a remarcat o creştere a sentimentelor antievreieşti promovate de Liga Apărării Naţional-Creştine şi apoi de Garda de fier .

In Focşani activa o vajnică antisemită, Tiţa Pavelescu, în ziarul ei "Sentinela".

Tot la Focşani a avut loc procesul lui Zelea Comeliu Codreanu, urmat de progromul planificat din 1942. In 1940, sub guvernarea lui Antonescu (1882-1944) şi a Gărzii de fier (miscarea legionara) , prefect al judeţului era Atanasiu, un cunoscut legionar. Hitler l-a numit pe generalul Antonescu ca pe al treilea om al axei. Generalul Antonescu a fost presedinele Romaniei intre 06.09.1940 si 23.08.1944.

Şi ceea ce nu a reuşit cutremurul, au completat legionarii care au dărîmat casele şubrede, considerîndu-le un pericol. Am început să ne gîndim la refacerea căminului distrus de cutremur. Pentru aceasta era nevoie însă de aprobarea serviciului tehnic. De la Bucureşti fuseseră trimişi ca “specialişti" cîţiva studenţi la arhitectură. Am cerut aprobarea pentru ridicarea temporară a unor pereţi de scînduri dar am fost refuzaţi pe motiv că "locuinţa aparţine unui ofiţer român care a închiriat-o unui jidan".

De la Ministerul de Interne, o comisie venită să aprecieze pagubele, dădea ajutor numai populaţiei creştine. Era în 1940, şase luni înainte de intrarea României în război. Pentru noi, cei rămasi în viată, sînt amintiri triste si dureroase.

Am avut farmacie in Piata Moldovei, unde am profesat impreuna cu sotia mea Reta, de asemeni farmacista.
Ma aflu in Israel din anul 1965 (Hertzelia).

 

Farmacist Muti Berger