Am aflat despre frumoasa şi nobila dumneavoastra iniţiativā de a edita o carte cu amintiri din perioada 1940 – 1945 a evreilor din Focşani.

Amintirea pe care v-o redau alāturat este, din pācate, dureroasā şi mā va obseda pânā la sfârşitul vieţii mele. O descriu aşa cum am aflat-o din spusele tatālui meu, care fost unul din cei doi evrei care a supravieţuit rebeliunii legionare.

Tatāl meu MEIER WEINER era comis-voiajor în Focşani şi cālātorea zilnic cu trenul între Bucureşti şi Focşani. In ziua de 22 ianuarie 1941 se afla în capitalā, în drum spre Gara de Nord. Un grup de legionari l-au arestat dimpreunā cu alţi pietoni şi au fost duşi la Prefectura Poliţiei, unde au fost jefuiţi, bātuţi, maltrataţi. A doua zi, 15 dintre ei au fost duşi la Abatorul Comunal, puşi cu faţa la zid, legaţi şi împuşcaţi. Tata a primit douā gloanţe, unul în picior şi altul în gât, a cāzut în zāpadā şi a stat acoperit de alţi morţi pânā a doua zi în zori, când un conductor de tramvai, un OM, l-a transportat pe el şi pe încā un supravieţuitor pânā la o sinagogā.
Sunt singurii 2 evrei care au scāpat cu viaţa de la rebeliunea legionarā. Dupā perioada de spitalizare în Bucureşti, tata s-a întors acasā cu pārul albit peste noapte şi cu rāni care i-au fost tratate de Dr. SEIDMAN, fārā onorariu. Starea lui psihicā însā a rāmas marcatā pe toatā viaţa, devenind alt om decât cel pe care îl cunoşteam noi.

Intâmplārile sunt povestite în CARTEA NEAGRA a lui Matatias Carp.
Cu stimā,

Cernis-Banner Rossa
nāsc. Şeli WEINER, Canada