^{Am decolat cu un zbor de noapte El-Al spre Odesa. Aeroportul din Odesa – sărăcăcios. Un terminal simplu şi gol. Un singur grănicer care ne controlează paşapoartele. Controlul e îndelungat şi lent.}

^{Am urcat în autobuz şi după cca. 25 minute am ajuns la hotelul “Marea Neagră”.}

^{Miercuri 25.05.05 – Ora e 8 dimineaţa, o dimineată plăcută. De la etajul 8 al hotelului ni se oferă o imagine deprimantă. Acoperişuri cenuşii, clădiri vechi, circulaţie care constă din maşini de diferite mărci, vechi, şi tramvai. Pe străzi – numai câţiva trecători.}

^{Micul dejun în sala de mese a hotelului – mult salam, unt, pâine, brânzeturi, iaurt, câteva roşii şi câţiva castraveţi. Se poate spune că a fost în regulă.}

^{La ora 9:00 –ieşim să vizităm Odesa, cu ghidul Dr.Mordehai Iuskowski din Israel şi Ania, ghida locală.}

^{Odesa devenise la sfârşitul secolului un centru de cultură evreiesc deosebit de important. (Ania, evreică vorbitoare de engleză şi cu cunoştinţe bogate ne spune: Odesa, oraş-port, şi-a căpătat numele de la Odiseu, personajul din mitologia greacă). Ni se vorbeşte de Jabotinski, Tshernikowski, Ushiskin, Shalom Aleichem, Bialik, Dizengoff, Scoala ORT a cărui director a fost şi de multe alte personalităţi din anturajul lui, numele cărora îl poartă numeroase străzi ale oraşului Tel-Aviv. Am vizitat strada Puşkin, în care odinioară se aflau şase şcoli evreieşti şi sinagogi. Clădirea operei este în reconstrucţie; clădirea Primăriei, construită în 1818, şi în faţa ei, statuia lui Puşkin. Piaţa Dumei. Scările Potemkin. Apoi ne-am plimbat pe faleză, unde obişnuia Bialik să şadă la umbra frumoşilor copaci, şi să-şi scrie poemele. Această alee s-a numit pe vremuri “Aleea Feldman”. La capătul aleii, statuia lui Richelieu. Ne-am continuat plimbarea la cafeneaua “Pankînia” – cunoscută din povestirile lui Menachem Mendel.}

^{Aruncăm o privire asupra portului Odesa.  In octombrie 1941, au fost omorâţi în Odesa 19.000 de evrei.}

^{Astăzi, Comunitatea evreiască are două sinagogi, sinagoga “Brod” şi sinagoga centrală, care a fost restituită Comunităţii în urmă cu 8 ani. Pe peretele exterior al sinagogii se găseşte o tablă comemorativă cu numele celor omorâţi,  find acuzaţi de “spionaj sionist”. Sinagoga are “minian”, mobilier nou, geamuri cu vitralii,  e bine iluminată, pe jos e parchet. Starea ei este cu adevărat bună. Ne-am continuat vizita în zona galeriei şi parcul municipal din str. Dorubaşca.}

^{Vechiul cimitir evreiesc - situat în afara oraşului, a dispărut complet. Locul este astăzi un fel de parc. Parte din morminte au fost mutate în cimitirul creştin de peste drum. Am trecut drumul.}

^{Am văzut mormântul lui Mendele, cunoscut   nouă din povestiri, Shmuel Frog şi mulţi alţi scriitori evrei.}

^{Plimbându-ne prin oraş am văzut casa lui Bialik şi a lui Ravniţki. In aceeaşi casă locuia şi fratele mai mic al lui Lenin. Peste drum, nu departe, au locuit Dizengoff, Dubnov şi “Ahad Ha’Am”. Interesant.}

^{Cina am luat-o la un restaurant caşer. In cursul serii, am făcut cunoştinţă unii cu alţii, ne-am înjghebat ca grup.}

^{Joi 26.05.05 – După micul dejun am plecat în direcţia Oman. Ucraina se întinde pe o suprafată mare, are multă verdeaţă, pământul e lucrat. Femeile şi bărbaţii lucrează pâmântul ca în anii 1940 şi chiar mai înainte. Aproape că nu se văd tractoare sau alte unelte agricole mecanice.}

^{Am traversat lacul Liman, lac cu apă sărată. După aproape 4 ore de călătorie am ajuns, la orele amiezii, la frumoasele grădini ale Sofiei, din Oman. (Sofia a fost amanta contelui Pototzki).}

^{Grădina este  întinsă, bine îngrijită, cu multe ape, statui, mulţi vizitatori. Am ajuns la locul unde este înmormântat  Rabi Nahman din Breslaw, în Oman, cel care a pus bazele Hassidismului  din Breslaw. Aici vin an de an mii de evrei să se roage la mormânt. Si noi ne-am rugat. Locul e curat, dar comercializat. Hassidimii care locuiesc acolo vând cărţi şi amintiri. Am întâlnit doi-trei evrei localnici, locuitori ai Omanului. O evreică în vârstă, localnică, cerşea pe idiş. I-am dat ceva, mi-a mulţumit şi m-a binecuvântat. A fost emoţionant. Aici se află un hotel evreiesc, cu mai multe etaje, unde stau Hassidimii care vizitează Omanul an de an.}

^{După cca. 2 ore ne-am continuat călătoria spre Tranowka. Am trecut atât de rău famatul fluviu Bug (dincolo de apele lui aştepta moartea…) – si iată-ne în Transnistria. Senzaţia pe care am încercat-o e greu de descris. Cuvintele sunt prea sărace pentru a o exprima. Bucata de ţară în care şi-au pierdut viata 400.000 evrei.}

^{Ne-am continuat călătoria spre Berşad.}

^{Berşad. Lagăr-gheto în care au fost deportaţi cu brutalitate mii de evrei, bolnavi şi înfometaţi, bărbaţi, femei şi copii. Groaznicele, inumanele condiţii de viaţă în acest ghetto sunt bine cunoscute. Locul de execuţie a multor mii de evrei, potrivit hotărârii guvernului român de atunci.}

^{Astăzi, locul este un orăşel neîngrijit, în parte distrus, cu străzi înguste, fundături murdare, case de lut lipsite de ferestre, părăsite şi distruse. Ne-a primit cel care se află în fruntea Comunităţii evreieşti, Haim Vinograd, povestindu-ne pe idiş despre viaţa micii comunităţi evreieşti din Berşad, care numără cca. 60 suflete. Am intrat în fundăturile din Berşad. Nu am întâlnit suflet de om. Emoţiile au pus stăpânire pe noi. Vizită plină de amintiri dureroase. Unii din participanţii la vizită fuseseră deportaţi aici in timpul războiului. Tatăl Soşanei Neumann era rabin, el şi membrii familiei sale sunt înmormântaţi aici. Sinagoga, o construcţie din lut, în stare foarte proastă; Arca Sfântă este veche, perdeaua se destramă, băncile se desfac în bucăţi. Podeaua e de lemn. Compartimentul femeilor e complet distrus. Atmosfera e tristă, deprimantă. Drapele mici ale Israelului atârnă în centrul templului. Am văzut doi evrei care se rugau. Apoi am trecut pe lângă o fabrică de ulei, lângă care se află orfelinatul şi în faţa lui, un pod îngust peste apă.}

^{Cimitirul din Berşad. Ne-am dus cu toţii să vedem gropile comune. Cimitirul e foarte mare, complet  neîngrijit, o imagine grea. Iarăşi, emoţiile au fost mari. Mii de evrei sunt îngropaţi aici. Am aflat că monumental  ridicat  în amintirea celor îngropaţi în groapă comună, a fost donat de Zwi Horowitz, care se afla cu noi, şi o donaţie a venit şi din Australia. O faptă demnă de menţionat.}

^{Aici am auzit că corpul neînsufleţit al tatălui Soşanei Neumann zăcuse aici timp de 8 zile până a fost dus la cimitir. Saike Avidan a spus rugăciunea în amintirea morţilor, “kadiş” şi
”El male rahamim”. M-am uitat în jur la supravieţuitorii Transnistriei, tovarăşii mei de călătorie – mulţi plângeau. Am trăit momente dramatice. Parte din noi am aşteptat multă vreme să ajungem aici, să  găsim mormintele celor dragi nouă şi să le cinstim amintirea. Am părăsit cimitirul din Berşad îndreptându-ne spre autobuz. Am lăsat în urma noastră iadul Berşad si ne-am continuat călătoria spre Viniţa.}

^{La ora 9 seara am ajuns la Viniţa. Hotelul era acceptabil. Ni s-a servit o cină bună, cu muzică şi dansatoare. După cină am ieşit}

^{într-o scurtă plimbare de noapte. Am vizitat locul care în trecutul evreiesc se numea “Muntele Sion” iar strada se numea “Iordan”.  Am aflat de la Mordechai că el copilărise în aceste locuri. In centrul oraşului – o sinagogă mare, în reconstrucţie.}

^{Viniţa e un oraş mare, centrul oraşului era populat şi la ora 11 din noapte.}

^{Vineri 27.05.05 – vizita continuă la Sargorod. Noi ne despărţim de grup şi plecăm spre Zinkov.}

^{Vizita la Sargorod – scris der Nehama Grinberg}

^{In drum spre Sargorod ne oprim în satul Crasani unde au trăit 8000 de evrei. Mordechai povesteşte despre poetul Shaike Driz care a avut influenţă asupra lui, la festivitatea în amintirea evreilor ucişi la 9 mai.}

^{Am ajuns la Sargorod aproximativ la ora 10. Ina Fridkin, evreică din localitate, ne conduce prin orăşel, să vedem case din secolul 18 şi 19. Caracteristic pentru ele este acoperişul înalt şi balconul pentru Sukka.}

^{Sinagoga datând din sec. 15 este azi o fabrică de vin. In timpul războiului au sosit aici mulţi evrei din România. Morţii au fost “păstraţi” în sinagogă în timpul războiului.}

^{Vizita la Muzeul Evreesc – colecţie de piese adunate de Ina din casele evreilor.}

^{La ora 12 mergem la cimitir. Parte din noi coboară pe jos, parte nu.}

^{Părăsim orăşelul şi ne oprim să mâncăm în mijlocul naturii.}

^{Ne continuăm drumul la Kameniţ Podolsc.}

^{Mulţumiri Nehamei Grinberg, care la rugămintea mea a citit “Jurnalul călătoriei în Ucraina şi Transnistria” şi a completat cu detalii importante.}

^{In drum spre Zincov, ora 8.}

^{Vremea e plăcută. Edna şi cu mine plecăm cu taxiul la Zincov, în districtul Podolia. E orăşelul în care s-a născut tatăl ei, odihnească – se în pace. După mai mult de trei ore, iată-ne ajunşi.}

^{In trecut, întregul orăşel era locuit de evrei. In anul 1847 trăiau aici 2.150 evrei, în anul 1920, 5000. Astăzi, Zincov este un loc izolat, în care nu mai trăieşte nici un evreu.}

^{Pe străzile orăşelului Zincov încercăm să găsim sinagoga. Soferul nostru întreabă pe câţiva locuitori, dar nimeni nu ştie să-i răspundă. La intrarea in localitate am găsit cimitirul evreesc.}

^{Am trecut prin poarta de fier ruginită, închisă cu un lanţ. Locul este părăsit, uitat de d-zeu. Buruienile au ajuns la peste un metru.}

^{Ne-am străduit să descoperim nume, dar am găsit doar piatra funerară a unei evreice înmormântate in 1993. Se pare că ea era ultima evreică din Zincov. Edna era puţin dezamăgită, dar mulţumită că a reuşit să vadă locul unde se născuse tatăl ei şi e înmormântat bunicul ei. Locul despre care îi povestea tatăl ei, despre evreii care trăiau în tradiţia iubirii pentru Israel.}

^{In localitate erau pe vremuri şapte sinagogi-şcoli religioase şi “cloizuri”, iar în oraş viata comunitătii era pulsantă..}

^{Evreii din Zincov au fost exterminaţi de ucigaşii neamului evreiesc, împreună cu alţi zeci de mii.}

^{Am părăşit Zincovul după aproximativ o oră, cu senzaţii amestecate  – de tristeţe şi satisfacţie.}

^{Edna a simţit o adâncă mulţumire că şi-a văzut dorinţa îndeplinită – să cunoască locul natal al tatălui ei şi să cinstească amintirea lui şi a întregii familii.}

^{Plecăm spre Kaminiţ Podolsc,  să ne întâlnim cu autobuzul la ora 14. Am ajuns la Kaminiţ la ora 13:30. Am plătit şoferului 80 de dolari şi ne-am despărţit de el. Am intrat la restaurant să luăm masa de prânz. Până pe la ora 17 ne-am învârtit prin Kaminiţ, locul exterminării a mii de evrei din Podolia, Cehoslovacia, România şi Ungaria.}

^{O privire asupra vechii fortăreţe şi cartierului armenesc.}

^{Trecem Nistrul în drum spre Cernăuţi. Nistrul era graniţa între Bucovina şi Ucraina, azi e graniţa între Bucovina şi Podolia.}

^{Trecem prin Hotin, orăşel vechi, cu case cu aspect mai plăcut ca cele din Podolia.}

^{La ora 8 seara ajungem la hotelul “Bucovina” din Cernăuţi. Festivitatea religioasă de primire a Sabatului şi apoi cina.}

^{Suntem foarte obosiţi.}

^{Sâmbătă 28.05. Cernăuţi}

^{La ora 10 ieşim cu Mordechai să vizităm centrul orasului. Suntem impresionaţi de activitatea intensă din oraş. Multe vehicule, mulţi oameni, magazine, universitatea. Am vizitat unica sinagogă din oraş. Sinagogă mică. Ne primeste rabinul. Sinagoga are numărul necesar de bărbaţi pentru rugăciune în fiecare zi. Continuăm vizita pe urmele lui Iţic Manger, casa lui Paul Celan (Paul Ancel, 1920-1970), scriitor, traducător şi profesor evreu. Bustul lui se găseşte la intrarea în clădire. Clădirea Primăriei, clădirea Centrului cultural idiş, în centrul oraşului “Templul”, care azi e cinematograf şi sală de bowling. Clădirea operei în care e expus capul lui Sidi Tal, cunoscuta cântăreaţă evreică din România. Zi de plimbare pe jos în Cernăuţi, oraş plin de amintiri şi nostalgie pentru participanţii originari din oraş. Luăm prânzul la restaurantul “Kiew” unde obişnuia să mânânce Iţic Manger. Manger era autorul unor scrieri populare, poezii şi povestiri, iubea femeile şi vinul. A imigrat în Israel în 1956.}

^{După amiaza: ieşim cu soţii Horowitz la plimbare prin centrul oraşului Cernăuţi, pe frumoasele lui străzi.}

^{După plimbarea atât de plăcută ne-am aşezat la o cafea într-un restaurant frumos, în sunetele unui pian.}

^{Vremea era deosebit de plăcută. Ne-am întors la hotel tot pe jos, să mâncăm cina. In cursul serii ne-am adunat  cu toţii să-l  ascultăm pe Saike Avidan, care ne-a povestit despre vizita la Hertza, locul lui natal. La Hertza s-a născut şi bunica mea, Malca Pompan -Zilberman, odihnească-se în pace. Mi-a părut tare rău că nu am putut să-l însoţesc. Avidan ne-a povestit şi despre vizita la Moghilev. Familia Renrath a vizitat Iaruga, iar familia Grinberg, Lvov. Edna a povestit despre vizita la Zincov. Dar vizita cea mai emoţionantă a fost cea la Berşad, care a stat în centrul discuţiilor purtate în această seară.}

 ^{Duminică 29.05.05. Vizită de completare în cartierul evreesc – gheto.}

^{In ghetoul din Cernăuţi au fost închişi aproape 50.000 de evrei. Am vizitat străzile ghetoului şi sinagoga cea mare, care azi e fabrică de mobilă. Am văzut clădirea fostei  bucătării pentru nevoiaşi care azi e goală, sinagoga “Mahzikei Sabat” şi sinagoga “Omrei Tehilim”. Am vizitat şi universitatea care fusese palat al familiei Habsburg.}

^{Am vizitat cimitirul. Un tablou greu de suportat. Un cimitir uriaş. E dureros să vezi cimitirul din Cernăuţi atât de neîngrijit, cu buruieni înalte de un metru şi mai mult, acoperind mii de morminte. Locul nu a mai fost curăţit de ani de zile. Ne-am oprit lângă piatra lui Eliezer Steinberg, unul dintre marii scriitori. Piatra funerară e impresionantă. Mordechai ne povesteşte despre Steinberg.}

^{Părăsim Cernăuţul şi ne aflăm în drum spre Sadi Gora (Nordul Bucovinei). Trecem de palatul distrus al rabinului Israel Morison din cartierul Sadi Gora. Vizita în cimitirul vechi de secole din Sadi Gora, neîngrijit. Hassidimii din Sadi Gora, care şi-au avut rădăcinile în Galiţia, Moldova şi în Israel, nu-şi fac simţită prezenţa aici, şi e păcat.} 

^{Suntem în drum spre Viniţa. Am ajuns la Viniţa în mijlocul unei mici sărbători din oraş, un spectacol de folclor.}

^{Vizităm centrul oraşului însoţiţi de un evreu, localnic. Localnicii spun că totul s-a schimbat aici. Aharon Renarth a încercat să-şi invoce copilăria, în casa rabinului, rabi Morizon, şi în clădirea yeshivalei. Splendid Hassidut care a înflorit aici.}

^{Ne-am continuat drumul la Kitov, şi am văzut cimitirul dinastiei rabinului Kosov din sec. 17 şi 18, unicul cimitir evreesc din aceste locuri. In Colomia am văzut la marginea drumului un monument în amintirea victimelor Holocaustului.}

^{Ivno – Francovesc – Stanislav – Aici ne aştepta un hotel nou.}

^{Cu adevărat o supriză plăcută.}

^{Cina festivă cu program artistic – trio Bandora cu care am petrecut plăcut. După cină ne-am plimbat prin centrul pulsant al oraşului. Mult tineret, dans în jurul fântânii arteziene.}

^{Marţi, 30.05.05 – Vizitarea  oraşului.}

^{Zi frumoasă, vreme de-adreptul plăcută. Oraş frumos şi interesant. Vizităm sinagoga, construită în 1895. Am întâlnit şi pe rabinul Moşe Kolanski. In trecut erau aici 56 de sinagogi şi 7 mari rabini erudiţi.}

^{Azi trăiesc aici cca. 400 de evrei, în majoritate bătrâni. In timpul războiului au murit aici 12.700 evrei. Am vizitat şi piaţa construită de contele Pototzki.}

^{Aharon Renart adaugă: “Am întrebat pe rabin dacă există aici anti-semitism? Mi-a răspuns că, cu puţin timp în urmă, s-a găsit o zvastică desenată pe peretele sinagogii, iar în urmă cu câteva săptămâni, au prins pe stradă un Habadnic şi l-au bătut în aşa măsură încât a avut nevoie de asistenţă medicală.”}

^{Ne continuăm drumul spre Buceci, oraşul natal al lui Shay Agnon. Buceci este un orăşel cenuşiu. Centrul oraşului e plin de lume. Am vizitat muzeul orăşenesc în care sunt expuse cu mândrie toate operele lui Shay Agnon, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, am văzut gimnaziul în care a învăţat, casa în care s-a născut si a trăit. Strada îi poartă numele.}

^{Am vizitat şi cimitirul oraşului. Ne-am oprit lângă mormântul tatălui său, profesor, care a fost îndrumătorul lui Agnon. Inscripţia e tăiată în piatră şi e bine vizibilă.}

Mojibuz, orăşelul lui Baal-Sem-Tow.

^{Oraşul e aşezat între două braţe ale fluviului Bug.}

^{Mormântul lui Baal-Sem-Tov.  L-am atins şi ne-am rugat. Locul este curat şi foarte bine întreţinut. In jurul mormântului sunt îngropaţi alţi rabini şi membri familiei. In apropierea mormântului, o clădire mare, unde îşi fac rugăciunile cei care vizitează locul. Strada care duce la mormânt poartă numele lui Baal-Sem-Tov, iar tablele indicatoare sunt înscripţionate în limba ebraică şi ucraineană (ceea ce nu îi bucură pe localnici).}

^{Sinagoga originală datează din sec. 20. A fost dărâmată, dar azi e nouă şi refăcută. Are Arca Sfântă  şi bănci de lemn. Există şi “cloiz” Baal Sem-Tov în cartierul evreesc, marcat  cu o mică tablă de lemn. Interesant şi emoţionant. Am întâlnit aici câţiva studenţi de yeshiva din Ierusalim, care se schimbă prin rotaţie la fiecare şase luni.}

^{Ne-am fotografiat cu ei, ca amintire.}

^{La ora 20 am ajuns la Viniţa. Ne-am cazat la acelaşi hotel şi am primit iarăşi cameră la etajul 5. După masa de seară am ieşit la o plimbare de noapte pe străzile oraşului. A fost o seară plăcută şi interesantă.}

^{Marţi, 31.05.05 la Viniţa. Pe o vreme plăcută am ieşit să vizităm oraşul,  pe jos, conduşi de Mordechai.  Vizita cu Mordechai este cu adevărat un eveniment “în Ierusalim” al Viniţei, coborârea spre “Iordan” în care se afă “fundătura Sefad”. Ne-am dus să vedem ghetoul Viniţei. Multe case distruse. Am văzut palatul primarului şi casa rabinului. In această zonă trăiesc astăzi localnici.}

^{Filmările pentru filmul “Yiddische Glicken” al lui Michaelis au avut loc aici, în oraş. In Viniţa au fost exterminaţi 34.000 evrei.}

^{Ne despărţim de Viniţa şi trecem fluviul Bug sudic, spre Peciora – îngrozitoarea tabără de moarte. Aici si-au  lăsat viaţa în 7.12.1941, 65.000 evrei. Ne-am întâlnit cu şeful comunităţii evreeşti, Arcadi Porotzki, profesor din Tulcin, care ne dă explicaţii în limba idiş.}

^{Ne găsim în faţa pietrei comemorative aşezată în urmă cu câţiva ani, în amintirea victimelor. E fantastic. O piatră simplă, cu inscripţie în limba ucraineană, cu Steaua lui David la intrarea în lagărul de concentrare-moarte a populaţiei evreeşti. Au fost aduşi aici bărbaţi, femei şi copii, în coloane nesfârşite, adevărate  schelete umblătoare. Evrei din diverse locuri, inclusiv România, trebuiau să treacă Bugul ca să ajungă la lagărul Peciora, lagărul morţii. In lagărul Peciora funcţiona o adevărată maşină a morţii. Majoritatea evreilor au murit de boli, frig şi foame. Mâncarea lor erau cojile  de cartofi şi rădăcinile  de plante. Comandantul lagărului era un colonel român, cu numele de Stratulat, care avea o iubită evreică. Locul era sub stăpânirea armatei române.}

^{Astăzi, locul care servea ca lagăr de concentrare găzduieşte o casă de odihnă sau sanatoriu. In lagăr, oamenii au fost supuşi unor chinuri groaznice, comunităţi întregi de evrei din România şi din Podolia au fost aduse aici şi exterminate.}

^{Vis-à-vis de clădirea centrală este fântâna lângă care se adunau cadavrele, multe cu ochii încă deschişi, aşteptând să fie duse în pădure şi îngropate. Uneori se adunau acolo 500-600 cadavre care aşteptau să fie duse. Clădirea era în trecut conacul contelui Pototzki.}

^{Ne-am continuat vizita la muzeul familiei Pototzki.}

^{Am vizitat groapa comună, la ca. 2-3 km distanţă, în oraş. Locul este împrejmuit cu gard. Un tablou foarte greu de descris. Cadavrele erau îngropate într-un şanţ lung de sute de metri. Am numărat patru şanţuri în care erau aruncate cadavrele.}

^{Haim Pizam a citit o rugăciune, a spus “kadiş” pentru victimele Holocaustului, şi “El male rahamim”, cu vocea sugrumată de lacrimi Si vocea lui Saike Avidan e sugrumată de lacrimi.}

^{Ce tragedie groaznică a suferit poporul lui Israel !}

^{Naziştii, românii şi ucrainienii au încercat să distrugă pe evrei. Aproape că au reuşit. Acestea au fost clipe foarte grele.}

^{Am continuat vizita în direcţia buncărului lui Hitler.}

^{Nemţii au pregătit, cu munca a 14.000 prizonieri, un comandament-fortăreaţă subterană, pe o suprafaţă de 4 km, în inima pădurii, în apropierea Viniţei. Cei 14.000 de prizonieri care au lucrat la constructia buncărului au fost omorâţi de nemţi. Am văzut blocurile uriaşe de beton răspândite în pădure. Pe unul din  ele era un slogan nazist: “Führerul trăieşte în inimile noastre”.}

^{Berdicev – oraşul lui Rabi Levin-Iţchac, “Apărătorul Israelului”.}

^{In trecut, 90% din locuitorii oraşului erau evrei. Azi, Berdicev are cca. 400 locuitori evrei. Am vizitat sinagoga cea veche. Am găsit în ea câtiva evrei. Am vizitat şi mormântul lui Rabi Levi-Iţchac.}

^{Ne-am fotografiat, tot grupul, în faţa clădirii.}

^{A început să plouă serios, dar nu ne-a împiedicat să vizităm cimitirul în care au fost îngropaţi 960 copii evrei. Tragedie îngrozitoare. S-a ridicat un monument în memoria lor. Pietrele funerare din cimitir sunt în formă de frunză. Mordechai ne-a dat o explicaţie interesantă. Numele decedatului este săpat în frunză.}

^{Am continuat spre Jitomir. Oraş-centru de district, cu 400.000 locuitori, azi trăiesc în el ca. 3000 evrei.  Rabi Abba Hilel.}

^{Am văzut casa în care a crescut Bialik. Azi în casa lui locuieşte o evreică. Nu există nici o tablă care să amintească de Bialik. Au fost chiar vecini care au dat jos tabla.}

^{Părăsim Jitomir îndreptându-ne spre Kiev, capitala Ucrainei.}

^{Shalom Aleichem a  numit-o “Iehopitz”.}

^{Trei milioane de locuitori, din care cca. 60.000 evrei. La ora 9 seara ne-am dus la culcare, frământaţi de multe gânduri.}

^{Miercuri 1.06.05, joi 2.06.05.}

^{Vremea e răcoroasă. Ne ducem la Babi Yaar, locul morţii la marginea pădurii. Tot  ceea ce am auzit şi am citit despre Babi Yaar nu poate să exprime emoţiile care ne-au cuprins când am stat în faţa mormântului care a adăposteşte corpurile neînsufleţite a mii de fii ai neamului meu.  Da, în acest loc blestemat au fost ucişi la 29 – 30 septembie 1941, 60.000 evrei ! Bărbaţi, femei, copii, numai pentru că se născuseră evrei. Nemţii au omorât pe evrei şi după aceea le-au ars cadavrele pentru a ascunde faptele. Am auzit de la Mordechai că chiar în timpul primei acţiuni, după ocupare, au fost ucişi 10.000 evrei.}

^{Kozniţov, scriitor rus – sovietic,  care a dat publicităţii amănunte despre aceste omoruri, a  fost nevoit să părăsească Kievul.}

^{După Babi Yaar şi monumental sovietic, am vizitat mânăstirea Lavra şi muzeul de aur al sciţilor.}

^{Am vizitat un muzeu de război, cu tancuri, avioane, statuia “Mama Ucraina”, si Monumentul Intemeietorilor. Am vizitat sinagoga. Ne-am}

^{continuat vizita pe jos,  de la poarta de aur, prin sinagogă, la catedrala Sofia. Vizita în piaţa artiştilor din strada Andriovska. Vizita la casa scriitorilor evrei, statuia “Shalom Aleichem”. Deosebit de impresionantă . O piaţa frumoasă.}

^{Seara – spectacol artistic – Opera Carmen de Bizet, în fastuoasa sală a operei.}

^{Ucrainienii se recrutaseră la Gestapo şi dăduseră mână de ajutor nemţilor în exterminarea evreilor. Aici au fost ucişi peste 120 mii de evrei.}

^{Ne-am plimbat prin  pădurea Babi Yaar şi am aruncat o privire spre fundul văii în care au fost aruncate cadavrele. Cutremător.}

^{Am păstrat un moment de reculegere la monumental victimelor.}

^{O tablă pe monument aminteşte de vizita aici a preşedintelui Statului Israel, Moşe Katzav. Am spus “El male rahamim” şi “kadiş”. Amintirea lor va rămâne veşnic vie în sufletele noastre.}

^{Am continuat vizita, la distanţă nu prea mare, pentru a vedea monumental general ridicat de regimul sovietic. Impresionant prin mărimea lui, monument al Holocaustului care a avut loc aici. Am vizitat şi Muzeul Armatei, monument al Armatei Roşii.}

^{In Kiev au trăit înainte de război, 250.000 evrei. Aici s-a născut în 1903, Golda Meir. La vârsta de 8 ani, a plecat în USA.}

^{Am văzut clădirea Tribunalului în care a avut loc procesului lui Beilis, statuia lui “Shalom Aleichem”, sinagoga şi Casa scriitorilor evrei. Seara, după cină, a avut loc discuţia de încheiere a vizitei.}

^{Zbor de noapte, înapoi în ţară.}

^{Doresc să mulţumesc domnului Dani Marian, organizatorul călătoriei, pentru toate eforturile pe care le-a depus pentru succesul vizitei. Lui Dr. Mordechai Iuskowksi, pentru explicaţiile interesante şi cunoştinţele pe care ni le-a împărtăşit despre istoria cea întunecată a Holocaustului, lui Eliezer şi tuturor celorlalţi membri ai excelentei echipe.}

^{Mulţumiri deosebite supravieţuitorilor Transnistriei, participanţi la călătorie, care-şi  petrecuseră anii tinereţii în Transnistria şi pe care am avut ocazia să-i cunoaştem.}

Călătoria în Ucraina şi Transnistria nu o s-o uităm nici o dată.

Scris de Zvi Ben Dov